Școala românească nu e centrată nici pe profesor, ca cea tradițională, nici pe elev, ca cea modernă, ci pe hârtii. Dosarul a dispărut de mult din spațiul didactic, fiind înlocuit cu biblioraftul, mult mai cuprinzător.
De la portofoliul profesorului sau al dirigintelui, până la cel pentru definitivat sau gradația de merit, toate își găsesc locul într-un biblioraft…
Actul educațional este pus între paranteze, ceea ce contează cu adevărat sunt documentele.
În special în perioada inspecțiilor, în loc să predea lecții, cadrele didactice fac planuri de lecții, în loc să lucreze propriu-zis cu elevii, profesorii întocmesc minuțios fișe de lucru, în loc să evalueze efectiv, dascălii descriu procesul de evaluare pe hârtii…
Niciun inspector nu va lua probe din aerul fonator al profesorului predând lecția, în schimb, va verifica la sânge orarul și încadrarea, planurile de lecție și planificarea pe unități de învățare a materiei, fișele de lucru și fișele de observație sistematică a elevilor…
„Toată viața m-am acoperit de hârtii” declama triumfător un clasic în viața. Într-adevăr, în școala românească, o foaie A 4 cu un plan sau o planificare este răspunsul la orice întrebare… – articol apărut pe pagina de Facebook Jurnalul unui profesor
Sursă foto – pixabay.com
