O școală fără examene. Un sistem școlar în care se trece de la învățământul primar la cel gimnazial și apoi liceal doar pe baza notelor. Care note sunt date doar începând cu clasa a șasea și nu sunt numere, ci literele A, B, C, D, E și F, primele 5 fiind de trecere. Acesta nu este viitorul. Este prezentul învățământului suedez.
Tot în Suedia, elevii sunt judecați în funcție de competențele pe care le arată, însă țintele nu sunt formulate pentru fiecare an școlar. Profesorul este cel care, de pildă, trebuie să înțeleagă ce trebuie să știe elevul la sfârșitul clasei a noua (care este an terminal pentru gimnaziu) și să-și facă un plan care să îl ajute să îi evalueze pe elevi în clasele a șaptea și a opta. Sună complicat?
Sigur este că, pentru a fi admis la un liceu suedez e obligatoriu să ai note de trecere la suedeză, engleză, matematică și la măcar încă cinci alte materii. Dacă nu, intri la școala de vară și, dacă nici așa nu merge, ai un an pregătitor, în care se presupune că vei învăța suficient ca să te califici. Cam unul din șapte elevi suedezi nu reușesc să intre la liceu din prima, un procent de trei ori mai mare decât media europeană.
Ce e de făcut? Ei bine, niște cercetători suedezi au ajuns la concluzia că soluția este eliminarea toatală din învățământ a notei F, echivalentul unui 4 în România.
Tonul a fost dat de cercetătoarea Alli Klapp de la Universitatea din Göteborg, care a studiat problema timp îndelungat și a ajuns la concluzia că nota F nu face decât că creeze o presiune inutilă în societate: elevii sunt presați de părinți, dar și de conștiința proprie, profesorii sunt presați de elevi, dar și de directorii de școli care, la rândul lor, sunt presați de inspectoratele școlare. Pe scurt, stress din belșug, pentru toată lumea. Școlile sunt catalogate în funcție de notele date și nu în funcție de calitatea predării. Și tot Alli Klapp spune că, încă din clasa a șasea, elevii sunt afectați negativ de notele mici.
Alți cercetători în diverse domenii au completat și ei că nota F crește enorm riscul ca un absolvent să nu își găsească de lucru, să se îmbolnăvească psihic, să înceapă să ia droguri și chiar să se sinucidă. Și ce ne facem cu cei care din punct de vedere intelectual nu sunt capabili să întrunească criteriile pentru nota de trecere?
Aici trebuie spus că nota de ne‑calificare, a fost introdusă doar acum 25 de ani. Până atunci, cam toată lumea avea acces la liceu. Iar rezultatul a fost că anual cam 16 000 de absolvenți de clasa a noua nu intră direct. Aceiași cercetători concluzionează că e nevoie de elevi care să îndrăznească să greșească și care să mai încerce o dată și încă o dată. Spun ei că este foarte greșit să se introducă prea devreme teste care să le determine nivelul de cunoștințe, că asta înseamnă să îi faci să cunoască încă în timpul copilăriei gustul ratării și marginalizării.
Există așadar voci care sunt de părere că simpla prezență la ore a unui elev ar trebui să fie suficientă pentru ca acel copil să ia note de trecere, altfel încrederea în sine și motivația de a învăța sunt în mare pericol să dispară. Elevii care au probleme la învățătură ar trebui să fie încurajați să muncească mai mult și să fie susținuți, fiindcă amenințarea unei note proaste pedepsește elevii care au cea mai mare nevoie de ajutor.
Acestea fiind spuse, susținerea nu lipsește nici astăzi. În școala suedeză, orice elev care nu reușește să ia note de trecere are deja dreptul la un plan de învățământ individual, care să cuprindă măsuri menite să îl ajute să ajungă la rezultatele dorite. Ele pot merge de la explicații mai amănunțite din partea profesorului, la ore suplimentare, prezența unui asistent, sau chiar renunțarea la anumite materii din programă. Însă, dacă nimic nu merge, elevul considerat pregătit insuficient pentru a merge mai departe.
Și nu mai departe decât anul trecut, mișcarea celor care sunt convinși că nota F nu are ce căuta în școală a fost atât de puternică, încât fosta ministră a educației a spus că nu exclude această variantă și a comandat un studiu aprofundat.
Cum însă, între timp au avut loc alegeri iar stânga a lăsat locul dreptei, Lina Edholm, nouă ministră a educației a zis simplu „Vă rog să nu veniți cu propunerea de a elimina nota F”. Și tot ea a adăugat că în sistemul de notare este absolut necesar să existe o graniță între suficient și insuficient. Un elev care ajunge la liceu fără a fi pregătit nu va reuși să îl termine. În schimb, ministra propune ca criteriile de trecere să renunțe la abordarea „postmodernă” în care capacitatea de a critica și analiza este mai importantă decât cunoștințele în sine.
Evident, ea nu este singura. Vocile care consideră că eliminarea notei F ar putea avea consecințe catastrofale sunt cel puțin la fel de numeroase precum cele care susțin contrariul. Ele spun că, fără această notă, elevii vor fi la fel de nepregatiti ca și acum, dar nu se va mai vorbi despre asta, iar pricipiul de bază care echivalează o notă un nivel de cunoștințe va fi anulat. Elevii nu învață mai mult dacă noi închidem ochii la lipsa lor de informații. Unii spun chiar dacă dacă toate notele vor fi de trecere, asta ar însemna și că școala nu își va mai asuma absolut nicio responsabilitate în educația elevilor. Ei adaugă ca o notă proastă nu are nimic dramatic în ea. Doar arată că elevul respectiv, la momentul respectiv are nevoie să studieze mai mult.
Un alt lucru propus de partizanii păstrării notei de ne‑trecere este discutarea problemei criteriilor extrem de difuze.
Practic, definițiile nivelurilor de cunoștințe care califică un elev pentru o nota sau alta sunt formulate atât de alambicat de Ministerul Educației încât fiecare poate înțelege de acolo aproape orice dorește. Astfel, autoritățile nu își asumă nicio responsabilitate, aceasta fiind lăsată pe umerii profesorilor.
Criticii ideii de a exista doar note de trecere amintesc că totuși exista în școli și elevi cărora nu le pasă de educație și care adesea îi împiedică și pe alții să învețe,și adaugă ca problema notei F are două aspecte. Primul ar fi că școlile eșuează adesea în a se asigura ca elevii își folosesc bine timpul, lucrează în clasă și fac lecții acasă. Asta s‑ar putea remedia prin întărirea regulilor și autorității școlilor. Iar al doilea este legat de elevii care, chiar dacă se străduiesc, au totuși probleme. Pentru ei trebuie să existe alternative pentru a încheia cu succes ciclul școlar obligatoriu.
Cât privește învățământul profesional, aceiași critici îl văd ca pe o soluție pentru cei care nu se califică la un liceu teoretic. Iar aici se dă exemplul Finlandei unde niciun șomer în vârstă de până la 25 de ani nu primește ajutor financiar de la stat până nu urmează o formă de învățământ profesional, o obligativitate care, spun partizanii unor reguli mai stricte, i‑ar face pe elevi și pe părinți să trateze școala generală cu seriozitate.
In concluzie, este greu de spus cine are cu adevărat dreptate. Întrebarea care rămâne este dacă Suedia, după ce a inventat medicina digitală, folosirea dronelor in asistenta medicală, centura de siguranță cu prindere in trei puncte și fermoarul va fi acum un pionier și în sistemul de învățământ doar cu note de trecere.
Sursă – Radio France International
Sursă foto – pixabay.com
