Opinie – Sunt jumătate de profesor. La salariul primit, în cealaltă jumătate de timp, muncesc suplimentar ca să pot să mă întrețin

Opinie apărută pe pagina de Facebook – Jurnalul unui Profesor

Sunt jumătate de profesor. La salariul primit, în cealaltă jumătate de timp, muncesc suplimentar ca să pot să mă întrețin.

La cea mai recentă lecție deschisă, după ce mi-a oferit calificativul „Foarte Bine”, înconjurată de elevii care i-au spus că sunt cel mai bun profesor și de la mine înțeleg cel mai bine, inspectoarea, care a admis că cel mai fidel feedback ni-l oferă copiii, totuși, a avut și o remarcă ce m-a pus pe gânduri:

– Domnule profesor, am avut impresia în unele momente că nu sunteți sigur de ce urmeză… Că inventați pe loc fiecare pas… Am înghețat! Era cât de poate de adevărat.

Scriu aici ceea ce doamnei, din motive lesne de înțeles, nu i-am răspuns. Într-adevăr, am improvizat. Nu doar atunci…

Norma de predare nu are 18 ore doar fiindcă este foarte greu de dus mai mult timp solicitarea neuropsihică de a sta în fața a 30 de perechi de ochi ce nu te slăbesc o clipă, gata mereu să te pună cu spatele la tablă cu întrebări sfredelitoare. Sunt „doar” 18 ore de predare pentru ca până la cele 40 ale săptămânii de lucru să ai timp să realizezi planificări anuale sau planuri de lecție, să concepi și să aplici teste, să stabilești bareme, să corectezi și, ce e cel mai important, să citești, să rămâi la curent cu noutățile din domeniu, să te documentezi.

Or, în primul meu an de cancelarie, după cele 18 ore de la catedră alergam spre 20 de ore într-o multinațională. Apoi, din anul doi, pentru a putea să trăiesc independent într-o capitală europeană, am căzut în plasa orelor suplimentare. 11 anul acesta. Marțea am 8, 3 la liceu, 5 la gimnaziu, Joia – 7.

Sincer, după 8 ore de predat, nu mai am niciun strop de energie sau chef de studiat. Regula celor 3 x 8 spune: 8 ore somn, 8 ore muncă, 8 ore timp liber pentru relaxare.

Cu al doilea job sau ore suplimentare, de când sunt la catedră, singurele „pregătiri” le-am făcut în metrou, singurele planificări – pe genunchi. Am corectat teste în pauze sau în tramvai, am citit programa la semafor.

Am primit din partea elevilor feedback pozitiv, calificativ foarte bine de la inspectori, părinții m-a umplut de respect. Însă doar eu știu că sunt la doar 50% din potențial.

Jumătate de profesor. În cealaltă jumătate de timp, muncesc pentru a putea să mă întrețin!

Sursă foto – pixabay.com