Cristian Roșu – Publisher Alert24
În ultimii 25 de ani, Germania a fost cel mai important aliat al Rusiei în Europa. Guvernele conduse de Schröder (1998 – 2005) și de Merkel (2005 – 2021) au coincis cu revigorarea economică a Rusiei. În 2000, Putin vine la putere iar continuatoarea URSS începe să-și revină economic și să se adapteze la economia de piață. Această adaptare a fost consistent ajutată de banii veniți din Germania pentru gaze naturale și petrol.
Atât Schröder cât și de Merkel, prin proiectele Nord Stream 1 și Nord Stream 2, au încercat în mod programatic să lege Germania de Rusia. Nord Stream 1 și 2 sunt proiecte energetice care ocolesc Ucraina, Polonia și statele baltice (inamicii tradiționali ai Rusiei). În timp ce militau pentru aceste proiecte, Schröder dar mai ales Merkel au închis centralele nucleare din Germania pe motiv că ”oricând putem avea o catastrofă ca în Japonia”.
Astfel, dependenţa Germaniei de importurile de energie din Rusia a crescut substanțial în ultimul deceniu. Începând din 2012 procentul livrărilor de gaz din Rusia a crescut de la 40% la 55%. În acelaşi interval de timp, petrolul importat din Rusia a ajuns să acopere 42% din necesarul Germaniei deși în 2012 acoperea 38 %.
La summitul NATO din 2008, de la Bucureşti, Angela Merkel a fost principala voce împotriva aderării Ucrainei la Alianţa Nord-Atlantică. În anul 2014, când Rusia a ocupat Crimeea și a trimis omuleții verzi în Donbas, Germania a avut cea mai concesivă politică dintre statele NATO. La acea vreme, Merkel a subliniat importanţa menţinerii deschise a comunicaţiilor cu Moscova.
Au urmat apoi acordurile de Minsk. Primul acord a fost semnat în septembrie 2014 de reprezentanții Rusiei, Ucrainei și ai OSCE, alături de doi lideri ai separatiștilor din Estul Ucrainei. Pentru că a fost încălcat, a urmat Minsk II, în februarie 2015, iar Franța și Germania au garantat tratatul.
După acrodul Minsk II, Merkel a fost unul din promotorii Nord Stream 2, considerat unul din proiectele sale de suflet.
Schimbare de optică la Berlin
Finalul anului 2021 a adus un nou cancelar Germaniei după mai bine de 16 ani. Olaf Scholz a devenit cancelar susținut de o coaliție de trei partide (SPD, Grüne, FDP). Venirea sa la putere a coincis cu escaladarea conflictului din Donbas și cu masarea de trupe rusești la graniță. În acest context, statele din Europa de Est și SUA au început presiunile pentru blocarea Nord Stream 2. În primă fază, Germania a refuzat, dar în final a blocat proiectul. Deși Scholz pare cel care a luat decizia, trebuie evidențiat că Robert Habeck (vice-cancelar) și Annalena Baerbock (ministrul de Externe) au făcut un lobby puternic în interiorul guvernului federal pentru a opri proiectul.
După începutul invaziei ruse în Ucraina, Germaniei i-au trebuie vreo două zile să fie de acord cu sancțiunile cerute de UE împotriva Rusiei, mai ales cu scoaterea din SWIFT. Înaintarea armatei rusești în teritoriul ucrainean pare să fi schimbat complet optica la Berlin.
Într-un discurs în fața Bundestagul, cancelarul Scholz a anunțat schimbarea la 180 de grade a politicii externe și de apărare a Germaniei. Acesta a anunțat un buget de refacere a armatei în acest an de 100 de miliarde de euro, creșterea bugetului anual al Apărării la 2.1% din PIB și nu în ultimul rând, un transport de armament pentru armata Ucrainei – 1.000 de lansatoare de rachete şi 500 de rachete sol-aer Stinger pentru a ajuta în fața invaziei armatei ruse.
Prin această mișcare Scholz se desprinde zgomotos de politica promovată de Merkel și Schröder în raport cu Rusia dar marchează și revenirea Germaniei între marile puteri militare ale lumii. Ajutat și de împrejurări, Scholz (SPD) arată întregii lumi cât de lipsită de viziune a fost Angela Merkel (CDU), cea care după evenimentele din 2014 a rămas lipită de Rusia, ba chiar a crescut dependența energetică a Germaniei.
Articolul a fost publicat în premieră pe Blogurile Adevărul
Sursă foto – dw.com
