Accesul la internet fără niciun control din partea adulților poate deveni o problemă majoră în școli. Un părite povestește cum s-au petrecut lucrurile la școala fiului ei:
”Am produs o mică schimbare în clasă. Am avut câteva discuții cu dirigintele fiului meu, în care am semnalat o situație ce se perpetua de mai bine de doi ani, și anume câțiva colegi din clasă difuzau ponografie de pe telefoanele lor, în timpul pauzelor, zoofilie, hardcore etc
Vreo doi, trei, elevi difuzau rahaturi pentru că aveau acces acasă la tot felul de site uri de mici, de pe la 7, 8 ani, acum au 11, 12, și povesteau cu lux de amănunte ce nici eu, adult cu o oarecare experiență (proastă) creată pe internet, nu aș povesti și nu povestesc cu prietenele mele, nu că suntem pudice și bătute în cap, ci pentru că nu duce la nimic bun, interesant, inteligent.
Copilul meu a fost foarte afectat dpdv psihologic, lucru pe care NU-L știa, el fiind printre cei șase care asistau, care priveau filmulețe.
A avut aproape degeaba aplicație de control parental, a avut degeaba parole la anumite aplicații, pentru că, desigur, sunt părinți care susțin că „băeții lu tata tre’ să fie cool” sau mamele cred că permisivitatea lor este manifestarea iubirii însăși, iar alții cred că intrarea non stop pe Tik Tok de la 9 ani este similară cu meseria de IT-ist.
Dacă nu contează vârsta, atunci putem să-i ducem în vizită la morgă zilnic pentru că morga e o realitate, putem să le arătăm des cum psihopații ucid pisici și filmează asta pentru că e o realitate, putem să le dăm să vada hardcore în loc de Shawshank Redemption, pentru că bondage și sodomia sunt o realitate, îi lăsăm să asiste când facem sex pentru că, de ce nu, e o realitate. Dacă NU contează vârsta, atunci stăm la țigări, bere și droguri cu ei de pe la 8, 9, 10 ani pentru că, de ce nu, reprezintă lucruri REALE. Le arătăm cum oamenii se încrucișează cu animele, le arătăm multe sinucideri petrecute zilnic, le arătăm toate anomaliile, toate tulburările, în cele mai mici amănunte. Sau le permitem să le vadă.
Apoi scriem pe Facebook despre cât de mult îi iubim.
Așadar, domnul diriginte a avut înțelepciunea și curajul de a lua măsura ca telefoanele să fie puse în dulapuri și luate înapoi doar la terminarea orelor.
S-a anulat răul? Nu. S-a împuținat numărul de căi de a face rău. Acasă, fiecare să trăiască precum dorește și să își învețe copilul cum poate, cum știe, cum nu știe.
În clasă, e altceva.
Nu vii la job și difuzezi în timpul serviciului pornografie lângă colegi și șef, nu? Și chiar și-așa, comparația este proastă. Una este creierul unui adult, creatura asta de 30-40-50 de ani având un oarecare discernământ, dar dacă și tu, ca adult, privești la job frecvent, atunci da, spitalul Obregia este deschis.
Asta dacă nu lucrezi în industria pornografică.
Anyway, majoritatea părinților a fost de acord, ceilalți părinți au păstrat tăcere și bine au făcut.
Explicațiile, anume sute la număr, pe care le oferi copilului, cu documentare cu tot, își pierd puterea în fața răului, a dependenței.
Cabinetele psihiatrice sunt pline de copii care au început să aibă tot felul de fobii.
Vă rog să încercați să procedați la fel! Normal, postarea va fi citită tot de cel interesat, NU de cel care ar avea nevoie să învețe ceva.
Paradoxul mesajelor trimise în eter.” – a scris Elena Cojocaru pe pagina sa de Facebook
Sursă foto – verdict.com
