Andreea Puiu este o învățătoare atipică. Le predă elevilor ore de fericire. Crede că putem fi antrenați de mici pentru a obține maximum de efecte, atât de la școală, cât și de la viață. ”Fericirea apare zi de zi în viața noastră, doar că o punem foarte departe de noi” – afirmă Andreea Puiu, într-un interviu pentru Radio România Actualități.

”Cred că fericirea se poate învăța și am pornit pe acest drum alături de profesori, de părinți, de elevi pentru a dezvolta cât mai multe trasee ale fericirii. Este foarte important să fim cercetători ai fericirii noastre. Merg cu orele de fericire atât la grădiniță, cât și la clasele primare și gimnaziale, putem face un circuit al școlilor fericite și este nevoie să fim cât mai mulți, să considerăm fericirea moneda supremă, așa cum se spune în literatura de specialitate, pentru că fericirea înseamnă că trebuie să câștigăm împreună. Poate crea fenomene extrem de frumoase în viața noastră când punem în practică această idee.

Copiilor li se pare incredibil de firesc când aud de ”ora de fericire”, să se alăture și să aibă tot felul de propuneri legate de fericire. În 2016, am început să pregătesc la doctorat ”Pedagogia fericirii” și să aduc ca idee principală că fericirea este un mușchi care se poate dezvolta și am încercat să aflu care este vocea științei legată de fericire, tocmai pentru a înlătura percepțiile asupra fericirii și care nu sunt atât de folositoare.

Nu prea cunoaștem efectul online-ului în viața noastră și copiii au ajuns acum să stea de la 3 la 6 ore pe calculator și nu prea știm ce se întâmplă cu corpul și mintea lor într-un asemenea mediu. Imaginea școlii s-a schimbat foarte mult, trebuie să punem toate cărțile pe masă pentru a vedea care sunt alegerile cele mai sănătoase în privința fericirii, pentru că există forme de fericire bună și forme de fericire negativă, care nu ne sunt favorabile” – a mai spus Andreea Puiu.

Cum arată o oră de fericire?

”La clasele mici, există foarte multă culoare și copiii își fac tablouri cu propria lor fericire și conștientizează care sunt sursele fericirii lor, dar în același timp este important să vorbim despre toate emoțiile – cum se întâlnește fericirea lor cu tristețea, cu furia, cu regretul, s.a.m.d și punem în oglindă aceste emoții. Împreună, facem cu copiii exerciții de fericire, sunt și expoziții de fericire, avem o literatură a fericirii și mergem chiar spre o filosofie a fericirii pentru copii.

La orele mele îi învăț pe copii să fie investitori în fericire, până la urmă cu toții suntem investitori sociali. Vorbim nu doar despre zâmbete, care trebuie să existe în privirea noastră când fericirea este autentică, dar vorbim despre zâmbetele din minte: îi învățăm pe copii cum să își antreneze creierul, cum să se programeze cumva pentru fericire. Trebuie să facem simțită și prezența fericirii în școli, copiii să se simtă plini de viață. Copiii care sunt autentic fericiți reușesc sa ia maximul din ceea ce oferă școala.

Celor mici le-ar fi foarte ușor să facă anumite lucruri, dar apar tot felul de situații pe care e necesar să le depășească alături de noi și trebuie să investim și mai mult în această perioadă. Fiecare copil și fiecare familie se întâlnește cu istoria fericirii, pe care a avut-o în propria viață. Atunci când vorbim despre fericire, este ca și cum am lua universul acelei familii sau acelui copil de la început, pentru că sunt foarte conectate lucrurile acestea.”

Andreea Puiu este doctorand în pedagogia fericirii si autoarea unui manual de fericire ”Jurnalul de fericire la scoala”. În opinia sa, fericirea este o știință și o atitudine care se poate dezvolta.

 

 

Sursă foto –