Într-un interviu pentru Digi24, profesoara Cristina Tunegaru susține că în cadrul școlii românești, frica este adeseori confundată cu respectul.
Fragment din interviul – Digi24
Respectul în școală are mai multe aspecte. Respectul pentru profesor al elevilor, părinților, dar vorbim și de respectul profesorului pentru elevi și părinți. Ce se întâmplă practic în școală?
Cristina Tunegaru: Din păcate, în școala românească, frica este adeseori confundată cu respectul. Ceea ce am învățat într-un deceniu de predare este că această realitate se schimbă tot mai mult pentru că profesorii și părinții înțeleg tot mai mult că învățarea prin frică nu este de dorit. În interacțiunea elevilor și a părinților cu școala, profesorul este elementul cheie, imaginea școlii, de aceea cred că are această grea sarcină de a insufla respectul pentru învățare și de a transmite, prin elevii săi, o anumită atitudine față de școală.
Școala românească e extrem de polarizată. Avem de-a face cu școlile rurale și urbane, cele rurale fiind dezavantajate semnificativ în raport cu cele urbane. În mediul rural respectul față de școală e diferit și e direct legat de experiența familiei cu școala. Părinții au mai mare încredere în profesor, nu îi contestă deciziile, dar uneori și o implicare redusă în viața școlară a copilului. Școala devine respectabilă de la distanță și nu întotdeauna o necesitate. Am vorbit cu mulți colegi profesori care consideră că sunt mai respectați la sat, pentru că au libertate mai mare de decizie și mai puține sarcini birocratice.
Pe de-o parte, există o percepție că generațiile actuale de elevi sunt lipsite de respect, pe de altă parte, profesorii au o nostalgie pentru învățământul din trecut și nu se simt respectați de către elevi, părinți și societate. De fapt, cât e percepție și cât e realitate?
Cristina Tunegaru: Percepția că generațiile actuale sunt lipsite de respect este, cred, una profund falsă. Cu siguranță generațiile s-au schimbat, felul în care copiii interacționează cu profesorii s-a schimbat, felul în care părinții se implică în educația copiilor este diferit. Școala, însă, ține cu greu pasul cu ritmul schimbărilor din societate.
Din păcate, adeseori, în societatea românească încă vedem nostalgia pentru vremurile trecute când copiii stăteau cuminți în bănci cu mâinile la spate, când vorbeau numai dacă erau întrebați și ascultați în fața clasei. Cred totuși că, pe măsură ce elevii noștri devin profesori, școala se apropie tot mai mult de prezent, atitudinea față de ideea de respect se schimbă. Școala trebuie să se ralieze la societate și să fie deschisă.
Copiii și părinții au alte așteptări și înțeleg respectul altfel. De exemplu, părinții își doresc mai mult să fie factori de decizie în ceea ce privește deciziile educaționale. Ceea ce cred că este extraordinar.
Sursă foto – https://www.facebook.com/profile.php?id=100010042126714
