În mediul rural se pune mult mai pregnant şi problema abandonului şcolar. Sunt sate întregi cu populaţie îmbătrânită, din care tinerii au plecat, iar cei puţini rămaşi îşi trimit copiii la şcoală să înveţe în regim de învăţământ simultan. Aici, spune profesorul Aurel Dascălu, care predă două discipline de examen, Limba Română şi Matematică, în două şcoli de ţară, standardele au tot scăzut.

„Cu mine s-a întâmplat ceva. Eu eram un profesor destul de exigent. Din cauza pandemiei am lăsat un pic exigenţa în urmă. În primul val al pandemiei ne-au pus să-i trecem pe toţi, a trebuit să trecem pe toată lumea. Aveam elevi cu note mici, cu 2, cu 3, era prăpăd în primul semestru, cred a trebuit să dau patru note mari să-i promovez. A fost un şoc, dar nici nu aveai cum altfel. Au fost elevi pe care nu i-am văzut un semestru şi nu era vina lor“- spune profesorul.

A ajuns să-şi noteze elevii în funcţie de performanţele celui mai bun din clasă. „Poate dau şi note de 10, dar 10 de acum e nota de 7-8 pe care o dădeam acum câţiva ani. Pentru că mă raportez la cel mai bun elev din clasă, care încearcă, săracul, să facă. Am un elev bun care în teste (n. red. – teste standard de antrenament pentru examene) nu reuşeşte să treacă de 7,50. La un singur test s-a dus odată în 8,10, în măsura în care eu săptămânal le dau test. (…) La matematică eu le-am dat şi teste fără grilă, aceleaşi teste, şi se-alege praful, nu se trece de 2,50, 3. Pe ghicite (n. red. – în cazul testului grilă) normal că te ridică. Unii se duc în 4, alţii se duc în 5… Dacă le-ai scos grila, nu mai au ce face, sunt terminaţi. (…). Ştiţi cum? Mă simt ca la biserică. A devenit şcoala o pomană universală. Sunt elevi care nu ştiu să citească şi trebuie să-i treci“- explică profesorul.

Le dă săptămânal, celor din clasa a VIII-a, teste de evaluare şi atunci constată şi elevii cât de mare este prăpastia între ce ar trebui să ştie şi care este, real, nivelul lor. Şi părinţilor li se transmite acest lucru, spune profesorul.

Semnalul este tras încă din primul an de gimnaziu, când din învăţământul primar vin şi copii care nu ştiu să citească bine şi nu ştiu tabla înmulţirii. Profesorul are acum are un motiv în plus să-i treacă, pentru că cei mai mulţi provin din familii foarte sărace, pentru care bursa socială, care înseamnă din acest semestru 200 lei/lună, nu se mai acordă în caz de corigenţă.

„Am la clasa a V-a, în ambele şcoli în care predau, copii cu probleme sociale mari. N-ar trebui să ia 5 în veci, ar trebui să rămână în clasa a IV-a, dar dacă eu îl las, nu mai ia bursă socială, şi sunt 200 de lei pe lună. Mai are 200 alocaţie şi oamenii ăia trăiesc cu banii ăştia. Eu ce fac?! Nu mai e problema că pierde 30 de lei, ca până acum, e ca şi cum le-aş lua banii din casă, eu sunt ca un hoţ pentru ei dacă le las copilul corigent“- spune profesorul.

Alţii, din pricina corigenţei abandonează cu totul şcoala, aşa că profesorii stau din nou pe gânduri.

Bursa socială nu ar trebui condiţionată de rezultate, ci de prezenţă, spun şi alţi profesori. La fel cum bursa de studiu nu ar trebui să includă criterii de venit, ci, eventual, să se crească şi aici pragul legat de medie,  de la 7,50 la 8,50 şi, eventual, dacă se preconizează foarte mulţi beneficiari, să scadă cuantumul de la 150 la 100, sunt alte propuneri.

 

 

Sursă foto – stirileprotv.ro