Trișori la Jocurile Olimpice

Ștefan Priscu, Redactor Alert24 Ungaria

Jocurile Olimpice, aceste întreceri sportive care au luat naștere în Grecia antică și au fost reînviate la sfârșitul secolului al XIX-lea, care promovează valorile prieteniei, excelenței, respectului, curajului, determinării, inspirației și egalității, nu au fost întotdeauna lipsite de momente în care unii sportivi și-au dorit medalia de aur atat de mult încât au recurs la diverse metode de a trișa. Înșelătoriile unora dintre aceștia au fost descoperite chiar pe parcursul Jocurilor Olimpice respective, iar în alte cazuri au fost descoperite ulterior.

Haideți să cunoaștem câțiva dintre „trișorii olimpici”:

  1. Grecul Spyridon Belokas, câștigător al medaliei de bronz al probei de maraton din cadrul Jocurilor Olimpice din 1896, găzduite de Atena. Spyridon a fost descalificat și a pierdut medalia fiindcă s-a descoperit că acesta nu a parcurs întreaga cursă alergând, ci a fost transportat și cu o căruță, ulterior călărind chiar un cal pentru o bucată din traseu. La proba de maraton de la Atena au participat 17 atleți, reprezentând 5 țări. Cursa de maraton a fost special creată pentru Jocurile Olimpice din acel an.
  2. La Jocurile Olimpice din 1904, de la St. Louis, americanul Fred Lorz câștiga proba de maraton. Lorz a fost ulterior descalificat pentru că, de fapt, acesta a încetat alergarea după nouă mile, susținând că este epuizat, fiind apoi transportat de antrenorul său pe o distanță de 11 mile. Americanul a coborât apoi din mașină și a continuat cursa ca și cum nimic nu s-ar fi întâmplat. Spectatorii prezenți au observat însă înșelătoria și au reclamat-o organizatorilor. Medalia de aur a fost atunci acordată colegului american Thomas Hicks. Dacă acea cursa s-ar fi desfășurat în conformitate cu regulile actuale, Hicks ar fi fost și el descalificat pentru utilizarea unei doze de stricnină. Pe parcursul cursei, asistenții săi i-au dat inclusiv câteva porții de rachiu, deoarece Hicks dădea semne de epuizare.
  3. 1936, se desfășurau Jocurile Olimpice de la Berlin. Dora Ratjen a participat la concursul feminin de săritură în înălțime, din partea Germaniei, ocupând locul 4. Doi ani mai târziu, în 1938, Ratjen a sărit recordul mondial feminin și a devenit campioană europeană. În călătoria de întoarcere însă, un controlor de tren a anunțat autoritățile că un bărbat îmbrăcat în haine femeiești circula cu trenul său. Un medic din Magdeburg a constatat că într-adevăr Ratjen avea organe genitale masculine, dar avea o abatere anatomică de la naștere din cauza unei linii cicatriciale. La începutul anului 1939, sexul (legal formal) i-a fost schimbat în „bărbat”, iar prenumele său a fost schimbat din Dora în Heinrich. Informațiile despre Ratjen sunt puține, doar secțiunea pentru medicină sexuală a Spitalului Universitar Kiel are documente de investigație din anii 1938 și 1939. Conform acestor documente, tatăl lui Ratjen a raportat poliției că organele genitale externe ale copilului său nu au putut fi atribuite în mod clar unui sex la naștere. Cu toate acestea, din moment ce părinții au avut încredere în informațiile moașei că sexul era de sex feminin, Ratjen a fost crescut(ă) ca fată, a îmbrăcat haine de fete și a urmat o școală de fete, până în 1939. Astfel, cariera sportivă a Dorei (Heinrich) s-a încheiat în 1938. Totuși, în 1996, Time prezenta povestea lui Ratjen și dezvăluia că acesta s-a confesat unui chelner în Bremen: „a mărturisit în lacrimi că a fost forțat de naziști să se poarte ca o femeie „de dragul onoarei și gloriei din Germania”. Spunea atunci Ratjen: „Timp de trei ani am trăit viața unei fete. A fost cel mai plictisitor.”
  4. Echipa Tunisiei de pentatlon a început Jocurile Olimpice de la Roma, din 1960, într-un mod catastrofal. Fiecare membru a căzut de pe calul său, apoi un tunisian aproape s-a înecat în timpul probei de înot liber, iar unul dintre componenții echipei a fost descalificat din proba de tragere, după ce a împușcat un arbitru. Probabil în încercarea de a mai îndepărta din imaginea proastră creată, la proba de scrimă au trimis la fiecare partidă pe cel mai bun scrimer, în speranța că masca de scrimă va fi destul de bună pentru o deghizare. Încercarea de înșelăciune a eșuat, iar întreaga echipă a fost eliminată de la Jocurile Olimpice.
  5. Echipa Feminină de Înot a Germaniei de Est a avut o evoluție incredibilă la Jocurile Olimpice de la Montreal, în 1976, câștigând 10 din cele 13 probe. Totuși, echipa a fost suspectată de utilizarea de steroizi, mai ales având în vedere vocile groase și masa musculară foarte dezvoltată a sportivelor. Nici o dovadă nu a putut fi însă adusă atunci. Dar în 1991 sportivele au recunoscut că au folosit într-adevăr droguri ilegale care îmbunătățesc performanța, însă au menționat că la momentul acela nu cunoșteau compoziția medicamentației primite. Mai mult, sportivele au mărturisit că li s-a ordonat să ia „vitaminele”, altfel vor fi scoase din echipă.
  6. Tot în timpul Jocurilor Olimpice din 1976 de la Montreal, scrimerul ucrainean Boris Onishchenko a folosit în meciul împotriva britanicului Jim Fox o spadă care avea instalat un dispozitiv electric și care înregistra în mod eronat că a atins ținta. La un moment dat, în timpul luptei, echipa britanică a protestat că arma lui Onișhchenko a înregistrat un punct fără să lovească nimic. De fapt, spada lui Onishchenko se afla în aer, departe de Fox, când a fost înregistrată lovitura. După investigațiile arbitrilor, Boris a fost descalificat de la Olimpiadă.
  7. Surorile gemene din Puerto Rico, Madeline și Margaret de Jesus, au încercat să trișeze la Jocurile din 1984, de la Los Angeles. Mai exact, după ce Madeline s-a accidentat în timpul probei de săritură în lungime, aceasta a trimis-o pe sora sa geamănă, Margaret, să participe la proba de 4x400m care conta pentru calificările în rundă finală. Echipa statului Puerto Rico a avansat în finală, însă imediat ce antrenorul echipei a realizat că Margaret a alergat în locul sorei sale, a retras echipa din finala probei.
  8. La Jocurile Olimpice de la Seul, din 1988, atletul canadian Ben Johnson a câștigat medalia de aur la proba de 100 m viteză. Trei zile mai târziu însă, Johnson a fost descalificat pentru uz de stanozol (un steroid anabolic). Ulterior, canadianul a recunoscut folosirea substanței interzise încă din 1987, însă el și antrenorul său au afirmat că au folosit substanțe care pot îmbunătăți performanța doar pentru a rămâne pe picior de egalitate cu ceilalți sportivi.
  9. Alergătoarea americană Marion Jones a câștigat la Jocurile Olimpice din 2000, de la Sydney, nu mai puțin de 5 medalii, din care trei de aur. Suspiciunile asupra sa au apărut nu doar din cauza rezultatelor ei incredibile, dar mai ales pentru că soțul ei fusese testat pozitiv cu steroizi. Marion Jones a negat vehement orice legătură cu dopajul, până în 2007 când a recunoscut că a folosit steroizi în antrenamentele pentru jocurile din Sydney. Toate medaliile i-au fost apoi retrase.
  10. La Jocurile Olimpice din 2012 găzduite de Londra, patru echipe feminine de badminton – două din Coreea de Sud și câte una din China și Indonezia – au fost eliminate din Jocuri pentru că au încercat în mod intenționat să-și piardă meciurile, astfel încât să beneficiize de adversarii pe care-i doreau în runda următoare. Cele patru echipe au fost descalificate pentru că „nu s-au străduit să câștige”.

Să nu uităm niciodată ce spunea Pierre de Coubertin, cel care practic reaprindea torța olimpică la sfârșitul secolului al XIX-lea: „Important nu este să câștigi, ci să participi.”

 

Sursă foto  – learnodo-newtonic.com