septembrie 20, 2020
OPINII

Radu Ghelmez – Politica externă promovată de Macron este un amalgam trist de short term thinking și diverse lipsuri

Sunt foarte dezamagit de politica externa a lui Macron. Un amalgam trist de short term thinking si diverse lipsuri. Ba n-are vointa, ba n-are putirinta, ba n-are inima. Si sunt dezamagit pentru ca omu vorbea foarte bine cand era pe vorbe, mi-am zis la vremea aia “uite, in sfarsit, a aparut cineva care vede dincolo de paradigma secolului douazeci si intelege ca nu mai merge sa faci aceleasi chestii si sa speri ca o sa fie bine”.

De vorbit a vorbit bine, dar, cand sa faca, ce vedem? Same old “interesu poarta fesu”…

Nicaieri nu e mai vizibila discrepanta asta dintre vorbe si fapte ca in Libia. Pfff, ce de lucruri frumoase ne-a povestit francezul nostru pe vremuri despre vecinatate, despre Mediterana, despre stabilitate, despre dezvoltare si securitate, despre parteneriat si interese comune. Daca ne uitam acuma la ce face, Macron pare sa fi judecat cam asa:

– Ce avem noi in Libia?

– Niste islamisti care se lupta cu un dictator militar

– Ah, deci si unii si altii sunt naspa. Cumpara cineva de la noi ceva arme?

– Nu cumpara niciunii, ca sunt vai de capul lor, dar… regatele arabe din Golf au chef de cheltuit niste miliarde si zic ca dictatorul militar e baiat bun, asigura stabilitate…

– A, da? Atunci e clar, islamistii sunt niste naspa cu cine i-o sustine, sa investim credibilitatea noastra in “stabilitate & sa manance si gura noastra ceva”…

Speculez, evident, nu imi e nici mie clar daca Macron e impins in lupta de clinchetul banutzilor de la arabi, fiindca vrea sa ii plateasca o polita lui Erdogan pentru umilinta ce i-a facut-o in nordul Siriei sau pentru ca asa crede el, in sufletul lui, ca se asigura stabilitatea unei regiuni proxime Europei, prin dictatori genocidari. Alegeti voi ce vi se pare mai onorabil din variantele astea trei, probabil sunt toate adevarate in grade incerte.

Franta avea ocazia istorica sa demonstreze leadership pe flancul sudic si si-a batut, efectiv, joc. A enervat maxim Italia, alt stakeholder important si coleg de UE, a blocat procesul firav de dezghetare intre Turcia si Grecia realimentand tensiunile din Mediterana de Est, a facut loc Egiptului sa intre in Libia sa rezolve ei ce nu se poate cu teleworking, ignora galant prezenta nefasta a Rusiei in alianta pe care o sustine netransparent si si-a distrus orice dram de credibilitate locala.

Eu nu zic ca Franta si UE nu tre sa se implice serios in Libia. Sunt obligate sa o faca. Dar mi se pare normal sa se implice fie de partea guvernului recunoscut chiar de UE sau, alternativ, sa se distanteze de toate partile si sa sustina niste principii, nu niste oameni. Si sunt de acord si ca actiunile Turciei merita un raspuns ferm din partea Uniunii, dar in Libia? Nu cred ca Libia este nici locul, nici ocazia pentru a plati evident niste polite fara niciun plan ulterior.

Nu sunt de acord ca Nato e “brain dead”, dar l-am aplaudat cand a zis-o pentru ca e nevoie de un apel la desteptare. Acum, sunt nevoit sa constat ca Nato e in moarte cerebrala si pentru ca prin alianta sunt niste baieti ca Macron care una zic si apoi fac, precum codrul, ce fac demult.

Textul a fost preluat, cu acordul autorului, de pe pagina de Facebook –  Radu Ghelmez

 

 

 

 

Textele preluate în categoria ”Opinii” sunt asumate de autori și nu reprezintă, neapărat, poziția site-ului alert24.ro

Sursă foto – www.economist.com

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *