septembrie 21, 2020
OPINII POLITICA

Cum se schimbă viitoarele campanii electorale

Politica și politicienii

Pentru cei mai mulți dintre politicieni este o perioadă de agitație, bilanțuri, frici, cheltuieli și decontări.

Luptele interne pentru nominalizări sunt, de multe ori, întrecute de luptele externe pentru câștigarea alegerilor. La fel ca în regnul animal, când resursele se împuținează, lupta interspecifică se transformă în luptă intraspecifică.

Zoon Politikon-ul din vârful politicii românești arată sistematic o lipsă de viziune și strategie, care lasă pe ultimul moment decizii importante. Candidați în pripă, neantrenați, lipsiți de vigoarea dezbaterilor și a ideilor. Prea multe penumbre de candidaturi de toate părțile.

Jocul mutat exclusiv la centru ne va înfățișa o hartă de candidați triști, alterați valoric de culturile organizaționale ale partidelor, fără o prospețime care să le confere sclipirea de avantaj în ochii noștri, ai electoratului.

Cu alte cuvinte, vom avea parte de aceiași candidați. Nimic schimbat în bine. Deși există eroi ai pandemiei. Există oameni care au asumat direct boala și posibilele ei consecințe dramatice. Există lași ai pandemiei, administratori care au fugit din fata crizei (zeci și sute de primari care au stat ascunși, paralizați de frică). Exista profitori ai pandemiei (politicieni de Skype la televiziunile de știri și afaceriști “de război” care s-au îmbogățit în această perioadă).

Faptul că partidele nu și-au schimbat abordările strategice și, ca efect, nici modul de selectare a candidaților, nu înseamnă că rezultatele vor fi aceleași.

Modificare strategică nu înseamnă o simplă modificare tehnică de angajare a mai multor resurse către mediul online și către rețelele de socializare. O nouă abordare strategică presupune să înțelegi cine ești, ce s-a schimbat în societate, cum se așteaptă societatea să fii și, mai ales, unde vrei cu adevărat să ajungi. Unde vrei să mergi alături de comunități.

O nouă abordare strategică presupune nu doar un face-lift. Ea presupune un nou conținut politic și ideologic, oameni noi sau care au puterea de a se adapta noului, care să răspundă celor mai profunde frici și nevoi ale societății.

Strategia câștigătoare va fi a aceluia care va avea curajul să susțină oameni pe măsura timpului, chiar și împotriva curentului intern organizației. Dar teamă mi-e că politicienii nu s-au schimbat. Pentru că nu se pot schimba.

În urna de vot intră ceea ce vrea un electorat schimbat de ultimele luni și de cele ce vor urma.

Electoratul s-a schimbat

A trecut la propriu prin frica de moarte, prin “distanțarea socială” (deprivarea socială), izolare (recluziune), frustrarea neparticipării la decizii (la locul de muncă, în comunitate, în societate), tensiuni familiale, lenea instaurată, picătură cu picătură, prin abandonarea fie și numai a ritualului ceasului deșteptător. A fost supus controlului social strict prin acele declarații din perioada stării de urgență. A fost supus unui bombardament informațional fără precedent. A fost obligat să se școlarizeze în mânuirea comerțului online și, mai larg, în mânuirea interacțiunilor online. A venit (o parte din el) din străinătate, unde joburile, pur și simplu, au dispărut peste noapte. A stat la ușă să aștepte să vină comanda cu necesarul zilnic de consum. A cheltuit. Mulți au cheltuit resursele pe care le puseseră deoparte.

Oamenii au stat în case și au avut timp să gândească și să observe. Oamenii au trecut printr-un proces de rescriere personală. Nu mai sunt la fel. Cei mai tineri, care nu au trecut prin catastrofe în timpul vieții lor (cutremur, Revoluție) vor învăța că există reguli ce trebuie respectate și că nu (chiar) totul este posibil “numai dacă vrei cu adevărat”. Câteodată, chiar nu este.

Frica de moartea fizică face loc, încet dar sigur, fricii de pauperitate, de sărăcie, de lipsuri, de criză economică prelungită și, în multe cazuri, mai grav, face loc angoasei lipsei viitorului (oare meseria mea se va mai căuta?). Poate cel mai grav, va face loc angoasei lipsei de relevanță economică și politică la un loc. Toate acestea pe o structură mentală mai informată, mai atentă.

Frustrarea controlului social impus de stat, deprivarea socială și frica de sărăcie sunt un cocktail, care, lipsit de adresarea instituțională și politică adecvată, pot conduce la rătăciri politice și sociale de dimensiuni istorice, comportând costuri enorme.

Am fost loviți de TGV-ul precarității propriei noastre specii aflată, acum, când citiți aceste rânduri, în culmea capacităților sale (ale noastre) de cunoaștere, acțiune, rațiune. Și, cu toată superbia noastră, ne-am văzut atât de vulnerabili în fața neprevăzutului. Toți  (sau aproape toți  dintre cei care își vor exprima votul în perioada următoare) au tranzitat perioada din urmă uitându-se cu atenție la ceea ce au făcut liderii: faptele lor, cine s-a ascuns, cine a fost curajos și a asumat contactul cu epidemia, cine a spus adevărul, cine a mințit, cine a avut soluții reale și cine nu, cine a jucat politic și cine responsabil.

Spre o nouă paradigmă strategică

Tehnologia a schimbat semnificativ vitezele de evoluție ale legităților sociale, așa cum le cunoșteam până acum. Spirala tăcerii, efectul de band wagon suferă modificări ale timpului de manifestare. Propagarea emoției și a informației în societate cunoaște o viteză fără egal, viteză care modifică așteptările, nevoile și, mai ales, modul de acțiune și mobilizare.

Democrația politică este forțată să se reconceptualizeze, pentru a răspunde noilor forme de manifestare a libertății, care tind să ducă la schimbare politică fără alegeri, doar prin mânia “străzii”. Noile generații, socializate in cultura de tip “training,” purtătoarele filosofiei care spune că ”totul este posibil”, nu au răbdare, vor totul imediat. Așteptarea gratificațiilor nu mai este un antrenament al marii majorități a generației Millennials.

În tot acest complex de factori ai schimbării, noua paradigmă presupune, obligatoriu, gestionarea iraționalului, a emoției, conectarea cu categoriile care în mod clasic erau ignorate, gestiunea relației cu noile generații prin forme noi și proaspete de manifestare a lidership-ului politic, o creștere a vitezei de reacție, capacitatea de a fi ubicuu în termeni de comunicare, o nouă utilizare a limbajului, pentru a fi identificat ca “altfel decât toți ceilalți”, capacitatea de a înțelege și reacționa/construi mobilizare și generare a efectelor acestei mobilizări, capacitatea de a fi rezilient la ura aprigă a adversarilor politici și a suporterilor acestora. Intensitatea, emoția și tehnologia, cei trei piloni pe care trebuie să construim sau să ghidăm procesul de proiectare a anilor ce vor urma.

Autor – Horia Mihălcescu

 

Sursă foto – alert24

Related Posts

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *