Când vorbim despre educație, vorbim despre un ideal către care cei mai mulți dintre noi oamenii tindem să ne îndreptăm și să-i atingem cele mai înalte culmi. Fiindcă educația ne salvează, educația ne unește, educația ne face mai nobili, mai umani. Dar ce ne facem când educația, acest ideal măreț, este îngrădită de existența materialului?
Că educația nu poate fi nici desculță, nici înfometată, nici fără ghiozdan sau haine ori crescută în familii cu părinți violenți ori aproape absenți. Nu, educația nu este a tuturor, din păcate. S-au străduit politicieni, miniștrii și alți oameni ’’mari’’să o facă și a celor ce pleacă dimineața către școală cu stomacul gol, dar și a celor care se dau jos din Mercedes, că de-ar putea, le-ar face șosea până în bancă. Din păcate, nu au reușit. E o discrepanță. O disonanță puternică. Să spui că educația e gratuită. Nu, nu este gratuită.
Din păcate, educația nu poate tremura de frig pe timp de iarnă, nu-și poate feri capul de tatăl cel alcoolic și nici nu poate spera la un viitor în condițiile în care prezentul e inexistent. Educația va fi a tuturor când jugul financiar o va lăsa în pace, când nu va trebui să ne mai facem griji că singurele lucruri care fermentează în stomacul vreunui puști e frica.
Petruț Rizea este Profesor, Psiholog, Autor.
Textele preluate în categoria ”Opinii” sunt asumate de autori și nu reprezintă, neapărat, poziția site-ului alert24.ro
Sursă foto – https://www.facebook.com/petrurrizea
