Un dascăl bun își amintește că a fost și el copil și înțelege toate spaimele, tristețile, dar și exuberanța prin care poate trece un elev.
Un dascăl bun va recunoaște că și lui i se poate întâmpla să greșească, că nu este deținătorul absolut al tuturor cunoștințelor, chiar dacă micii școlari au tendința de a-l investi cu această calitate. Va inocula elevilor săi dorința de a ști, căutarea, acceptarea erorii, dar neapărat corectarea acesteia.
Un dascăl bun va rămâne în amintirea elevilor săi, dacă va ști să încurajeze cu o laudă, dacă va avea răbdarea să le asculte confesiunile care, pentru noi pot părea nimicuri, dar care, pentru lumea lor, adevărate furtuni.
Un dascăl bun va ști să instituie reguli unanim acceptate, discutate cu copiii, motivate – de ce este bine să ne comportăm într-un anumit fel.
Să fim apoi noi primii care le respectăm.
Un dascăl bun nu trebuie să facă rabat de la nimic, iar cine nu poate ar trebui să se țină departe de școală, pentru că aceste mlădițe sunt florile oamenilor și, ca orice floare, se vor veșteji curând, dacă vor fi tratate cu brutalitate.
Un dascăl bun apreciază și folosește ideile neobișnuite ale elevilor ajutându-i astfel să devină creativi și independenți.
Un dascăl bun ajută elevii să înțeleagă că ne dezvoltăm ca ființe umane prin relație cu ceilalți oameni, așadar cooperarea e mai importantă decât competiția…
Continuați dumneavoastră… – articol preluat de pe grupul Învățători.ro (Aurica Florica Major)
Sursă foto – pixabay.com
