Un lucru este clar: sub presiunea invaziei rusești asupra Ucrainei, europenii au înțeles că trebuie să investească mai mult în propria apărare. Bugetele au crescut peste tot. Germania, de exemplu, a anunțat un fond special în valoare de 100 de miliarde de euro după invazia rusă în Ucraina; cheltuielile de apărare ale Poloniei vor ajunge la 4% din PIB în acest an. Și exemplele pot continua. Există, totuși, o problemă: unde să meargă acești bani?
Potrivit unei analize a Politico, Washingtonul dorește ca banii europeni din domeniul apărării să ajungă la companii americane; liderii UE speră să își stimuleze propriile industrii.
Iar adevărul inconfortabil pentru susținătorii autonomiei strategice europene este că, atunci când vine vorba de arme, Europa încă depinde de SUA.
Este adevărat, companiile europene au o tradiție importantă în domeniul apărării. Europenii construiesc totul, de la avionul de luptă Rafale al Franței la tancul Leopard al Germaniei sau sistemul de apărare aeriană portabil Piorun al Poloniei.
Războiul din Ucraina a evidențiat însă dominația industriei de apărare americane.
O serie de țări europene cumpără rachete antitanc Javelin produse în Statele Unite; Polonia a semnat anul acesta un acord de 1,4 miliarde de dolari pentru achiziționarea a 116 tancuri M1A1 Abrams, precum și un alt acord de 10 miliarde de dolari pentru achiziționarea de sisteme de rachete de artilerie de mare mobilitate produse de Lockheed Martin; Slovacia cumpără avioane de luptă F-16, în timp ce România este în discuții pentru a cumpăra F-35.
Spania, le rândul ei, se interesează de F-35, cu toate că este partener în dezvoltarea avionului de luptă European Future Combat Air System. Ceea ce nemulțumește Franța și Germania.
Problema este, de fapt, una de timp.
Nevoia de a reaproviziona depozitele de armament și de a continua furnizarea de material către Ucraina este urgentă, iar după decenii de contracție, industria de apărare a continentului se adaptează cu greu noilor cerințe.
Pe termen scurt, din cauza problemelor de capacitate și a voinței politice, este puțin probabil ca noul curs al cheltuielilor militare ale UE să influențeze puternic industria locală, sunt de părere experții consultați de Politico.
Companiile europene spun că au nevoie de termene de execuție mai lungi și de contracte pe termen lung pentru a face investițiile necesare.
În cele din urmă, boom-ul global al apărării înseamnă că ar trebui să existe o mulțime de cheltuieli militare, cel puțin pe termen scurt. În timp ce amenințarea rusă rămâne acută. Și, în lipsa unei industrii europene care să poată răspunde la timp cererii tot mai ridicate, America rămâne sursa cea mai la îndemână, cel puțin pe termen scurt.
Sursă foto – nato.com
